toharică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOHÁRICĂ adj. (În sintagma)
Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând
sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. –
Cf. fr. tokharien.toharică (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOHÁRICĂ adj. limbă ~ = limbă indo-europeană vorbită în Asia Centrală (Turkestanul chinez), care folosește o scriere cu alfabet hindus. (< germ.
tocharisch)
toharică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tohárică (limbă)
s. f.,
g.-d. art. toháricei