toculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOCULÉȚ,toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. – Toc3 + suf. -uleț.
toculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOCULÉȚ,toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. — Toc3 + suf. -uleț.