toceală - explicat in DEX

toceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.

toceală (Dicționaru limbii românești, 1939)
toceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a toci. V. tocilă.

toceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toceálă s. f., g.-d. art. tocélii; pl. tocéli

toceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. — Toci + suf. eală.