toboșar - explicat in DEX

toboșar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.

toboșar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.

toboșar (Dicționaru limbii românești, 1939)
toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.

toboșar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toboșár s. m., pl. toboșári

toboșar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].

toboșar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] — Cf. magh. doboș.