titrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITRATÓR, -OÁRE, titratori, -oare, s. m. și
f. Specialist care titrează soluțiile. –
Titra +
suf. -tor.titrator (Dicționar de neologisme, 1986)TITRATÓR s.m. Cel care titrează soluțiile. [<
titra +
-tor].
titrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)TITRATÓR s. m. cel care titrează (3) soluțiile. (< titra + -tor)
titrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)titratór (ti-tra-) s. m.,
pl. titratórititrator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TITRATÓR, -OÁRE, titratori, -oare, s. m. și
f. Specialist care titrează soluțiile. —
Titra +
suf. -
tor.