tipotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPOTÉCĂ, tipoteci, s. f. Colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere (din toate scrierile lumii). –
Tip[ografie] +
suf. -tecă.tipotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIPOTÉCĂ s. f. colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere. (< tipo
2- + -tecă)
tipotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPOTÉCĂ, tipoteci, s. f. Colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere (din toate scrierile lumii). —
Tip[ografie] +
suf. -
tecă.