tipolitografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPOLITOGRAFÍE, tipolitografii, s. f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie de transport și apoi pe forme de tipar plan (placă litografică sau metal). – Din
fr. typolithographie.tipolitografie (Dicționar de neologisme, 1986)TIPOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie și apoi pe piatră litografică sau placă de metal. [Gen.
-iei. / < fr.
typolithographie].
tipolitografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIPOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie și apoi pe piatră litografică sau placă de metal. (< fr.
typolithographie)
tipolitografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipolitografíe (-to-gra-) s. f.,
art. tipolitografía, g.-d. art. tipolitografíei; pl. tipolitografíi, art. tipolitografíiletipolitografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPOLITOGRAFÍE, tipolitografii, s. f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie de transport și apoi pe forme de tipar plan (placă litografică sau metal). — Din
fr. tvpolithographie.