tipografie - explicat in DEX

tipografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIPOGRAFÍE, tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. – Din ngr. tipoghrafĩa.

tipografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TIPOGRAFÍE s. f. întreprindere, atelier în care se execută lucrări de tipărire de cărți, ziare etc. (< ngr. tipografia)

tipografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tipografíe f. (tip și grafie; ngr. typografia și -fion). Arta de a tipări (de a imprima), imprimerie: Gutenberg fu inventatoru saŭ perfecționatoru tipografiiĭ. Atelier de tipărit: a instala o tipografie. Lucrătoriĭ dintr´un atelier tipografic: a venit toată tipografia. – În ainte [!] de a se inventa tipografia, lumea se servea de xilografie, adică de paginĭ de lemn pe care eraŭ săpate literele, așa cum se face azĭ cu stereotipia. Xilografia era întrebuințată de Chinejĭ încă din seculu [!] 6 după Hristos, ĭar în Eŭropa din seculu 12 și s´a dezvoltat maĭ ales într´al 15. Greutatea acestuĭ fel de tipar l-a îndemnat pe Gutenberg, un German din Maĭența, să facă litere mobile de metal, și așa inventă tipografia, pe la 1437. El se asocie cu Faust (1450), apoĭ cu Pfister. Apoĭ Faust și-l maĭ asocie pe Petru Schöffer, care aduse oare-care îmbunătățirĭ noiĭ arte. Prima tipografie pariziană fu înființată la 1469 de Ulrich Gering, Martin Krantz și Mihail Friburger. În seculu 16, tipografiile luĭ Aldo Manuzio (Veneția), a luĭ Giunti (Florența), a luĭ Froben (Basel) ș. a. fură celebre. În România veche tipografiile fură înființate de Mateĭ Basarab (1632) și de Vasile Lupu (1640).

tipografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tipografíe (-po-gra-) s. f., art. tipografía, g.-d. art. tipografíei; (ateliere) pl. tipografíi, art. tipografíile

tipografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tipografie f. 1. arta imprimeriei; 2. stabiliment, atelier de imprimat.

tipografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIPOGRAFÍE, (1) tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. — Din ngr. tipoghrafía.