tipiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPIZÁ, tipizez, vb. I.
Tranz. A realiza o tipizare. –
Tip +
suf. -iza.tipiza (Dicționar de neologisme, 1986)TIPIZÁ vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situații etc. [Cf. it.
tipizzare, germ.
typisieren].
tipiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIPIZÁ vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip
1 (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și detaliilor acestora. (< fr.
typiser)
tipiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tipizeázătipiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPIZÁ, tipizez, vb. I.
Tranz. A realiza o tipizare. —
Tip +
suf. -
iza.