tiparniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPÁRNIȚĂ, tiparnițe, s. f. (
Înv.) Tipografie (rudimentară). –
Tiparnă (
înv. „tipografie” <
sl.) +
suf. -iță.tiparniță (Dicționaru limbii românești, 1939)tipárniță f., pl.
e (d.
tipar saŭ vsl.
*tiparnica, după
varniță).
Vechĭ. Tipografie (atelier).
tiparniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipárniță (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. tipárniței; pl. tipárnițetiparniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPÁRNIȚĂ, tiparnițe, s. f. (
înv.) Tipografie (rudimentară). —
Tiparnă (
înv. „tipografie” <
sl.) +
suf. -
iță.