tiparnic(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) TIPÁRNIC,tiparnici, s. m. (Înv.) Tipograf. – Din tipar + suf. -nic.
tiparnic(Dicționaru limbii românești, 1939) tipárnic, -ă adj. Vechĭ. De tipar: meșter tiparnic. Tipărit: pravilă tiparnică.