țipar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (
Misgurnus fossilis). –
Et. nec. Cf. țipa2.