tiohăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tiohăí,
tiohăésc, vb. IV (reg.)
1. a alunga un animal (mai ales câinele).
2. a huidui.
3. a asmuți.
tiohăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TIOHĂÍ, tiohăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [
Pr.:
tio-. –
Var.:
tiuí vb. IV] – Din
tio.tiohăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiohăí (
reg.)
(tio-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tiohăiésc, imperf. 3
sg. tiohăiá; conj. prez. 3
să tiohăiáscă tiohăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V.
tio!].