tiocol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIOCÓL, tiocoli, s. m. (
Chim.) Produs sintetic asemănător prin unele proprietăți cu cauciucul. [
Pr.:
ti-o-] – Din
fr. thiokol, germ. Tiokol.tiocol (Dicționar de neologisme, 1986)TIOCÓL s.m. (
Chim.) Produs sintetic, folosit ca substituent al cauciucului. [< fr.
thiocol].
tiocol (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIOCÓL s. m. 1. produs sintetic, rezistent la uleiuri și la solvenți organici, adaos la cauciuc pentru a-i îmbunătăți calitățile. 2. substanță chimică în tratamentul traheitelor și al bronșitelor. (< fr.
thiokol, germ.
Thiokol)
tiocol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tiocól (ti-o-) s. m.,
pl. tiocólitiocol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIOCÓL, tiocoli, s. m. (
Chim.) Produs sintetic asemănător prin unele proprietăți cu cauciucul. [
Pr.:
ti-o-] — Din
fr. thiokol, germ. Tiokol.