ting (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al talăngii. – Onomatopee.
ting (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ting interj.ting (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al tălăngii. — Onomatopee.