timoftică - explicat in DEX

timoftică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ică.

timoftică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
timoftícă (-ci), s. f. – Plantă graminee (Phleum pratense). – Var. iarba-lui-Timofte. De la Timofte ‹ sl. Timothej.

timoftică (Dicționaru limbii românești, 1939)
timoftícă f., pl. ĭ (rut. timoftika, rus. timoféevka și timoféeva, d. germ. Timotheus-gras, ĭarba luĭ Timoteŭ, după numele luĭ Timoteŭ Hansen, care, la 1765, a adus-o din America de Nord). O plantă graminee (înaltă pînă la 1 m.) care constitue [!] un excelent nutreț (phleum pratense). V. lucernă.

timoftică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
timoftícă s. f., g.-d. art. timoftícii; pl. timoftíci

timoftică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
timoftică f. excelentă plantă de nutreț (Phleum pratense). [Și iarba lui Timofti = nemț. TIMOTHEUSGRAS].

timoftică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense). — Timofte (n. pr.) + suf. -ică.