timoftică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră
(Phleum pratense). –
Timofte (
n. pr.) +
suf. -ică.timoftică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)timoftícă (-ci), s. f. – Plantă graminee (Phleum pratense). –
Var. iarba-lui-Timofte. De la
Timofte ‹
sl. Timothej.timoftică (Dicționaru limbii românești, 1939)timoftícă f., pl.
ĭ (rut.
timoftika, rus.
timoféevka și
timoféeva, d. germ.
Timotheus-gras, ĭarba luĭ Timoteŭ, după numele luĭ Timoteŭ Hansen, care, la 1765, a adus-o din America de Nord). O plantă graminee (înaltă pînă la 1 m.) care constitue [!] un excelent nutreț (
phleum pratense). V.
lucernă.timoftică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timoftícă s. f.,
g.-d. art. timoftícii; pl. timoftícitimoftică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)timoftică f. excelentă plantă de nutreț (
Phleum pratense). [Și
iarba lui Timofti = nemț. TIMOTHEUSGRAS].
timoftică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (
Phleum pratense). —
Timofte (
n. pr.) +
suf. -
ică.