timbrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.
2. (Despre voce) Cu timbru (
2) plăcut și bine marcat. –
V. timbra.timbrat (Dicționar de neologisme, 1986)TIMBRÁT, -Ă adj. Care poartă timbru, căruia i s-a aplicat un timbru. [Cf. fr.
timbré].
timbrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*timbrát, -ă adj. (d.
timbru. Fr.
timbré înseamnă „cam nebun”.
Timbrat se zice „
affranchi”). Cu timbru:
scrisoare, petițiune, timbrată.timbrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)timbrat a.
1. marcat cu un timbru: hârtie timbrată;
2. sonor:
organ timbrat.timbrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.
2. (Despre voce) Cu timbru (
2) plăcut și bine marcat. —
V. timbra.