timbrà - explicat in DEX

timbra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

timbra (Dicționar de neologisme, 1986)
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].

timbra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)

timbra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză

timbra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIMBRÁ, timbrez, vb I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. — Din fr. timbrer.

timbrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
timbrà v. a lipi un timbru pe.