timariot - explicat in DEX

timariot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIMARIÓT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.

timariot (Dicționar de neologisme, 1986)
TIMARIÓT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].

timariot (Dicționaru limbii românești, 1939)
timariót m. (ngr. timariótis). L. V. Posesor de timar.

timariot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
timariót (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. timarióți

timariot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIMARIÓT, timarioți, s. m. (înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] — Din fr. timariot.