tiliuțe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TILIÚȚE s. f. pl. (
Reg.) Catrafuse, calabalâc. ◊
Expr. A-și lua tiliuțele = a pleca dintr-un loc repede, fără a mai sta la gânduri; a o șterge.
tiliuțe (Dicționaru limbii românești, 1939)tiliúțe, V.
tărăbuțe.