tictac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic
1. ◊ (Substantivat,
n.)
Tic-tacul ceasornicului. – Din
fr. tic-tac, germ. Ticktack.tictac (Dicționar de neologisme, 1986)TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (
s.n.)
Tic-tacul ceasornicului. [< fr.
tic-tac, germ.
Ticktack].
tictac (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIC-TÁC
interj. și
s. n.
cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.
(< fr.
tic -tac, germ.
Ticktack)
tictac (Dicționaru limbii românești, 1939)*tic-tác n., pl.
urĭ (fr.
tic tac, germ.
tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasorniculuĭ:
se auzea tic-tacu ceasorniculuĭ. V.
zig-zag.tictac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tic-tác1 interj.tictac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tic-tac n. sgomot regulat și monoton:
tic-tacul ceasornicului. [Onomatopee].
tictac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIC-TÁC, (
2)
tic-tacuri, s. n.,
interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic
1.
2. S. n. Zgomot regulat și monoton.
Tic-tacul ceasornicului. — Din
fr. tic-tac, germ. Ticktack.