ticsit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. –
V. ticsi.ticsit (Dicționaru limbii românești, 1939)ticsít, -ă adj. Plin de tot, îndesat:
un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulțĭ în cît [!] nu maĭ încap:
stăteaŭ ticsițĭ ca sardelele´n cutie.ticsit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ticsit a. bine îndesat:
cu chimirele ticsite POP.
ticsit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. —
V. ticsi.