ticsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICSÍ, ticsesc, vb. IV.
1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa;
p. ext. a îmbâcsi.
2. Tranz. și
refl. (
Înv.) A (se) înghesui. [
Var.: (
reg.)
tecsuí vb. IV] –
Et. nec.ticsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ticsí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ticsésc, imperf. 3
sg. ticseá; conj. prez. 3
să ticseáscăticsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TICSÍ, ticsesc, vb. IV.
1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa;
p. ext. a îmbâcsi.
2. Tranz. și
refl. (
înv.) A (se) înghesui. [
Var.: (
reg.)
tecsuí vb. IV] —
Et. nec.ticsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v.
teasc)].