ticluire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TICLUÍRE,ticluiri, s. f. Acțiunea de a ticlui și rezultatul ei. – V. ticlui.
ticluire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ticluíre(ti-clu-) s. f., g.-d. art. ticluírii; pl. ticluíri
ticluire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TICLUÍRE,ticluiri, s. f. Acțiunea de a ticlui și rezultatul ei. — V. ticlui.