ticălos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic.
2. (
Înv.) (Persoană) care se găsește într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. –
Ticală (
înv. „mizerie”,
et. nec.) +
suf. -os.