tibișir - explicat in DEX

tibișir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.

tibișir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).

tibișir (Dicționaru limbii românești, 1939)
tibișír n., pl. urĭ (turc. tebeșir, d. pers. tebašir, cretă). Rar azĭ. Cretă.

tibișir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tibișír (înv., reg.) s. n., pl. tibișíre

tibișir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tibișir n. cretă. [Turc. TEBEȘIR].

tibișir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). — Din tc. tebeșir.