tibia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [
Pr.:
-bi-a] – Din
fr.,
lat. tibia.tibia (Dicționar de neologisme, 1986)TÍBIA s.f. (
Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron.
-bi-a. / < fr., lat.
tibia].
tibia (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat.
tibia)
tibia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tíbia (-bi-a) s. f.,
g.-d. art. tíbiei (-bi-ei); pl. tíbii, art. tíbiile (-bi-i-)tibia (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tibia f.
Anat. cel mai gros din oasele gambei numit obișnuit
fluerul piciorului.tibia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [
Pr.: -
bi-a] — Din
fr.,
lat. tibia.