teurgie - explicat in DEX

teurgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia.

teurgie (Dicționar de neologisme, 1986)
TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă].

teurgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie)

teurgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teurgíe (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei

teurgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] — Din fr. théurgie, lat. theurgia.