teu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima.
2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului.
3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din
fr. té.teu (Dicționar de neologisme, 1986)TEU s.n. 1. Obiect care are forma literei
T; riglă de desen în formă de
T. ♦ Fiting sau piesă fasonată în formă de
T, folosite pentru racordarea țevilor, pentru canalizări etc.
2. (
Av.) Panou așezat în formă de
T pe un aerodrom pentru a indica direcția de aterizare. [< fr.
té].
teu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEU1 s. n. instrument, obiect în forma literei T: a) riglă de desen în formă de T; b) fiting, piesă fasonată în formă de T, pentru racordarea țevilor, la canalizări; c) panou în formă de T, pe un aeroport, pentru a indica direcția de aterizare; d) dispozitiv de fier pentru fixarea cuțitelor la strung. (< fr.
té)
teu (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TEU2 elem. t e o-.
teu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)téu (-uri), s. n. – Echer în formă de T. De la
t, pronunțat
te, cf. fr. té.teu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)teu, teuri s. n. (intl.) 1. lanț care unește cătușele de la picioare cu cele de la mâini.
2. secția de izolare a penitenciarului.
teu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teu s. n.,
art. téul; pl. téuriteu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teu n. riglă în forma unui T.
teu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teu pr. V.
tău.teu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima.
2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului.
3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. — Din
fr. te.