tetravanghel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.tetravanghel (Dicționaru limbii românești, 1939)tetravánghel n., pl.
e (ngr.
tetraevangélion). Evangeliar, carte care cuprinde cele patru evangheliĭ. – Pop.
tatrav-, tratav-.tetravanghel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tetravanghel n. carte ce conține cele patru evanghelii. [Gr. mod.].
tetravanghel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.