teta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉTA s. m. invar. A opta literă a alfabetului grecesc. – Din
ngr. théta.teta (Dicționar de neologisme, 1986)TÉTA s.n. invar. Literă a alfabetului grecesc care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă (θ). [< gr.
theta].
teta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÉTA s. m. inv. a opta literă a alfabetului grecesc, care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă. (< fr.
thêta, gr.
theta)
teta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!téta (literă grecească)
s. m.,
pl. téta; q, Qteta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETA, teta, s. m. A opta literă a alfabetului grecesc. — Din
ngr. theta.