tetanic - explicat in DEX

tetanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique.

tetanic (Dicționar de neologisme, 1986)
TETÁNIC, -Ă adj. Referitor la tetanos sau la tetanie; care provoacă sau este provocat de tetanos. [< fr. tétanique].

tetanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETÁNIC, -Ă adj. referitor la tetanos, la tetanie; provocat de tetanos. (< fr. tétanique)

tetanic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tetánic, -ă adj. (d. tetanos). Med. Relativ la tetanos. Subst. Bolnav de tetanos.

tetanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice

tetanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. — Din fr. tétanique.