tescui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV.
Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦
Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din
sl. tĕskovati.tescui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva.
tescui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tescuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tescuiésc, imperf. 3
sg. tescuiá; conj. prez. 3
să tescuiáscătescui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV.
Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦
Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. — Din
sl. tĕskovati.tescuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tescuì v. a stoarce cu teascul. [Slav. TĬESKOVATI].