tescuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TESCUÍRE,tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui.
tescuire(Dicționar de argou al limbii române, 2007) tescuire,tescuiri s. f. (intl.) anchetă severă.
tescuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TESCUÍRE,tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. — V. tescui.