tescovină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TESCOVÍNĂ, (rar)
tescovine, s. f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boștină. ◊ Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. –
Cf. sl. tĕskŭ.tescovină (Dicționaru limbii românești, 1939)tescovínă și
ti- f., pl.
e (vsl.
*tĭeskovina, *tiskovina). Fructe stoarse rămase în teasc (comină). Rachiŭ din aceste fructe. V.
hoștină.tescovină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tescovínă s. f.,
g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi)
pl. tescovíne tescovină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tescovină f. rămășiță din struguri după scurgerea mustului, rachiu de fructe. [Și
tescuină, derivat din
tescuì].
tescovină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TESCOVÍNĂ, (
2)
tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină.
2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. —
Cf. sl. tĕskŭ.