termos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉRMOS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă. – Din
germ. Thermos[flas-che].
termos (Dicționar de neologisme, 1986)TÉRMOS s.n. Vas special construit cu pereți dubli, argintați, folosit (mai ales în călătorii) pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă. [Pl.
-uri, -se. / < germ.
Thermos(flasche)].
termos (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÉRMOS s. n. vas de sticlă cu pereți dubli, argintați în interior și protejați de o cutie metalică, pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă. (< germ.
Thermos)
termos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)térmos s. n.,
pl. térmosuritermos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉRMÓS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă. — Din
germ. Thermos[flasche].