termogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care produce căldură.
2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din
fr. thermogène.termogen (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOGÉN, -Ă adj. Care produce, generează căldură. //
s.n. Medicament care se aplică pe corp pentru a obține o reacție terapeutică locală. [< fr.
thermogène, cf. gr.
thermos – cald,
gennan – a produce].
termogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOGÉN, -Ă I.
adj. care produce, generează căldură. II. s. n. medicament care se aplică pe piele pentru a obține, prin producere de căldură, o reacție terapeutică locală. (< fr.
thermogène)
termogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termogén1 adj. m.,
pl. termogéni; f. termogénă, pl. termogénetermogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termogén2 s. n.termogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care produce căldură.
2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. — Din
fr. thermogène.