termofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din
germ. Termophor, fr. thermophore.termofor (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOFÓR s.n. Aparat format dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiotă. [< fr.
thermophore, cf. gr.
thermos – cald,
phoros – purtător].
termofor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOFÓR s. n. aparat dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, ca mijloc terapeutic; buiotă. (< germ.
Thermophor, fr.
thermophore)
termofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termofór s. n.,
pl. termofoáretermofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. — Din
germ. Termophor, fr. thermophore.