termoelement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (
Tehn.) Termocuplu. – Din
engl. thermoelement.termoelement (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOELEMÉNT s.n. (
Fiz.) Dispozitiv format dintr-un cuplu termoelectric și un conductor pe care îl încălzește curentul de măsurat; termocuplu. [< germ.
Thermoelement].
termoelement (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOELEMÉNT s. n. termocuplu. (< engl.
thermoelement)
termoelement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (
Tehn.) Termocuplu. — Din
engl. thermoelement.