termoelectricitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOELECTRICITÁTE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele termice și cele electrice. – Din
fr. thermo-électricité.termoelectricitate (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOELECTRICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice. [Pron.
-mo-e-. / cf. fr.
thermo-électricité].
termoelectricitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOELECTRICITÁTE s. f. 1. energie electrică produsă prin transformarea directă a energiei termice. 2. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice. (< fr.
thermo-électricité)
termoelectricitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*termo-electricitáte f. (vgr.
thermós, cald, și
electricitate). Electricitate dezvoltată de căldură.
termoelectricitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termoelectricitáte s. f.,
g.-d. art. termoelectricitắțiitermoelectricitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele tennice și cele electrice. — Din
fr. thermoélectricité.