termoacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj.,
s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră.
2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [
Pr.:
-mo-a-] – Din
fr. thermo-acoustique.termoacustic (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la termoacustică. [< fr.
thermo-acoustique].
termoacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj.,
s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră.
2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [
Pr.: -
mo-a-] — Din
fr. thermo-acoustique.