termo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMO- Element de compunere care înseamnă „căldură” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. thermo-.termo (Dicționar de neologisme, 1986)TERMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”, „termic”. [Var.
term-, termi-, scris și
thermo-. / < fr.
thermo-, it.
termo-, cf. gr.
thermon].
termo (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERM(O)-, -TÉRM, -TERMÍE elem. „căldură, temperatură, termic”. (< fr.
therm/o/-, -therme, -thermie, cf.
gr. thermos, therme)
termo (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMO- elem. term(o)-.
termo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMO- Element de compunere însemnând „căldură”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. — Din
fr. thermo-.