termie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMÍE, termii, s. f. (
Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din
fr. thermie, germ. Thermie.termie (Dicționar de neologisme, 1986)TERMÍE s.f. 1. (
Liv.) Temperatură.
2. (
Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr.
thermie, it.
termia, cf. gr.
thermon].
termie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMÍE1 s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. (< fr.
thermie, germ.
Thermie)
termie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TERMÍE2 elem. term(o)-.
termie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termíe s. f.,
art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíiletermie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMÍE, termii, s. f. (
Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. — Din
fr. thermie, germ. Thermie.