teoretician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [
Pr.:
te-o-re-ti-ci-an] – Din
fr. théoricien (după
teoretic).
teoretician (Dicționar de neologisme, 1986)TEORETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist care studiază problemele teoretice dintr-un domeniu al unei științe, al unei arte etc. ♦ (
Peior.) Cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice, neținând seamă de practică. [Pron.
te-o... ci-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
théoricien].
teoretician (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEORETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist care studiază problemele, aspectele teoretice. ◊ (peior.) cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice. (după fr.
théoricien)
teoretician (Dicționaru limbii românești, 1939)*teoreticián, -ă adj. (d.
teoretic). Priceput în teorie, teoretic:
teoreticieniĭ în muzică nu-s numaĭ de cît [!] și marĭ compozitorĭ. – Fr.
théoricien.teoretician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teoreticián (te-o-, -ci-an) s. m.,
pl. teoreticiéni (-ci-eni)teoretician (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teoretician m. cel ce cunoaște principiile unei arte sau științe fără însă a o practica.
teoretician (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [
Pr.:
te-o-re-ti-ci-an] — Din
fr. théoricien (după
teoretic).