teorbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [
Pr.:
te-or-] – Din
fr. théorbe.teorbă (Dicționar de neologisme, 1986)TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron.
te-or-. / < fr.
théorbe].
teorbă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr.
théorbe)
teorbă (Dicționaru limbii românești, 1939)*teórbă (
eo 2 silabe) f., pl.
e (fr.
téorbe m., d. it.
tiorba). Un fel de cobză maĭ mare care avea, pe lîngă coardele obișnuite, alte cîteva p. sunetele maĭ groase. V.
cobuz.teorbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teórbă (te-or-) s. f.,
g.-d. art. teórbei; pl. teórbeteorbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [
Pr.:
te-or-] — Din
fr. théorbe.