teomanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care se crede că ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. [
Pr.:
te-o-] – Din
ngr. theomantía.teomanție (Dicționar de neologisme, 1986)TEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi fost inspirat de divinitate. [Gen.
-iei. / < gr.
theomanteia, cf.
theos – zeu,
manteia – prevestire].
teomanție (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. (< ngr.
theomantia)
teomanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teomanțíe (te-o-) s. f.,
art. teomanțía, g.-d. teomanțíi, art. teomanțíeiteomanție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care ghicitorul este inspirat de divinitate. [
Pr.:
te-o-] — Din
ngr. theomantía.