tendențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. tendancieux.tendențios (Dicționar de neologisme, 1986)TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu tendință, care are un anumit scop; care vrea să insinueze ceva. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
tendancieux, it.
tendenzioso].
tendențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care urmărește un anumit scop, susține o ideologie. 2. lipsit de obiectivitate, părtinitor. (< fr.
tendancieux)
tendențios (Dicționaru limbii românești, 1939)*tendențiós, -oásă adj. (d.
tendență; fr.
tendancieux). Care are o tendență, o intențiune ascunsă:
informațiune tendențioasă.tendențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tendențiós (-ți-os) adj. m.,
pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioásetendențios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tendențios a. care are o tendență anumită, ascunsă:
scriere tendențioasă.tendențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor.
2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [
Pr.: -
ți-os] — Din
fr. tendancieux.