tendenționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENDENȚIONÍSM s. n. (Rar) Tendențiozitate. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
tendențios.tendenționism (Dicționar de neologisme, 1986)TENDENȚIONÍSM s.n. (
Rar) Tendențiozitate. ♦ Proprietate a operei de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. [Pron.
-ți-o-. / <
tendențios +
-ism].
tendenționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENDENȚIONÍSM s. n. proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. (< tendențios + -ism)
tendenționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tendenționísm (-ți-o-) s. n.tendenționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENDENȚIONÍSM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abor¬darea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
tendențios.