tendă - explicat in DEX

tendă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă, etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda.

tendă (Dicționar de neologisme, 1986)
TÉNDĂ s.f. (Mar.) Acoperitoare de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie și de soare. [Pl. tende. / < it. tenda].

tendă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÉNDĂ s. f. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau de soare. (< it. tenda)

tendă (Dicționaru limbii românești, 1939)
téndă f., pl. e (ngr. ténda [scris ténta], d. it. tenda, cort. V. tindă). Mar. Umbrar de pînză la o luntre saŭ la o corabie. V. poclit și saĭvan.

tendă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde

tendă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). — Din ngr. ténta, it. tenda.